LITERATURE’S RESPONSE TO INFORMATION OVERLOAD IN DON DELILLO’S WHITE NOISE
Loading...
Files
Date
Authors
Journal Title
Journal ISSN
Volume Title
Publisher
Babeș-Bolyai University / Cluj University Press
Abstract
Description
Literature’s Response to Information Overload in Don DeLillo’s White Noise. The present article examines the novel White Noise through the intersecting theoretical frameworks of Paul Virilio’s dromology, and Jean Baudrillard’s simulacral theory, proposing that DeLillo constructs an epistemological model of modern life as mediated risk perception. Virilio’s theories on the acceleration of information flow frame the novel’s temporal anxiety, whilst Baudrillard’s notion of hyperreality explains the characters’ dependence on simulated knowledge. Together, these frameworks reveal how DeLillo’s fiction translates abstract theoretical notions into lived experience, positioning narrative as both a mirror and critique of late modern consciousness. This paper argues that in White Noise, DeLillo transforms narrative fragmentation and sensory saturation—both formal strategies and moral critiques of late-capitalist modernity—into a distinctive literary aesthetics of excess. By examining how his style enacts a crisis of perception, the study demonstrates the impossibility of coherence in a hypermediated age, drawing on theoretical frameworks from Virilio and Baudrillard to illuminate the sociocultural stakes of perceptual excess.
REZUMAT. Răspunsul literaturii la supraîncărcarea informațională în White Noise de Don Delillo. Prezentul articol examinează romanul White Noise prin intermediul cadrelor teoretice intersectate ale dromologiei lui Paul Virilio și ale teoriei simulacrului formulate de Jean Baudrillard, propunând că DeLillo construiește un model epistemologic al vieții moderne ca percepție mediatizată a riscului. Teoriile lui Virilio privind accelerarea fluxului informațional conturează anxietatea temporală a romanului, în timp ce noțiunea lui de hiperrealitate a lui Baudrillard explică dependența personajelor de cunoașterea simulată. Împreună, aceste cadre evidențiază modul în care ficțiunea lui DeLillo traduce noțiuni teoretice abstracte în experiență trăită, poziționând narațiunea ca oglindă și critică a conștiinței modernității târzii. Lucrarea susține că în White Noise DeLillo transformă fragmentarea narativă și saturația senzorială — atât strategii formale, cât și critici morale ale modernității târziu-capitaliste — într-o estetică literară distinctă a excesului. Prin examinarea modului în care stilul său înscenează o criză a percepției, studiul demonstrează imposibilitatea coerenței într-o epocă hiper-mediată, valorificând cadre teoretice din Virilio și Baudrillard pentru a ilumina mizele socioculturale ale excesului perceptiv.
Cuvinte-cheie: ficțiune postmodernă, consumism, cultură digitală, saturație mediatică
Article history: Received 27 July 2025; Revised 16 November 2025; Accepted 25 November 2025; Available online 12 December 2025; Available print 30 December 2025