LA FIGURE DE L’INTERPRÈTE CHEZ SHUMONA SINHA ENTRE « COGITO TACITE » ET « COGITO PARLÉ »
Loading...
Files
Date
Authors
Journal Title
Journal ISSN
Volume Title
Publisher
Babeș-Bolyai University / Cluj University Press
Abstract
Description
The interpreter’s portrait as represented by Shumona Sinha between « cogito tacite » and « cogito parlé ». This work aims to analyse the relation between cogito tacite and cogito parlé in Assomons les pauvres! by Shumona Sinha. It is possible to understand the particularities of a disarticulated speech which has meaning only when there is barely any sonority left? Or the effort required to incorporate the self during exile, when there is no access to a language of one’s own? In her book, Shumona Sinha successfully exposes the deceptive reality of political asylum requests, using corporality and language as her main tools. Furtherly, the novel focuses on how the future colonists were forced to leave behind their original bodies, politically insignificant, through a mechanism of depersonalisation. Their only purpose became to forge stories and colonize people who will never be their own, nor will belong to them, but will offer, though shortly, an ontological narrative. Hence, the colonists soon transformed into puppets always in a vain existential search.
REZUMAT. Figura interpretului văzută de Shumona Sinha între « cogito tacit » și « cogito vorbit ». Lucrarea de față își propune să examineze raportul dintre cogito tacit și cogito vorbit în cartea Assommons les pauvres! de Shumona Sinha. Putem oare să înțelegem particularitățile unui limbaj detractat care se ivește numai atunci când sonoritatea acestuia este pe punctul de a dispărea ? Sau în ce anume constă demersul încorporării eu-ului aflat în exil, dacă acestuia nici măcar nu i se oferă accesul la un limbaj propriu, al său? În acest roman, meritul Shumonei Sinha este de a expune realitatea amăgitoare a solicitării azilului politic prin intermediul corporalității și a limbajului. Scopul acestei lucrări este de a analiza modul în care personajele sunt nevoite să renunțe la corpul lor originar (mecanism al de-subiectivizării), insignifiant din punct de vedere politic, cu scopul de inventa povești și de a „coloniza” vieți pe care nu și le pot însuși, căci nu le aparțin, dar care pentru o scurtă perioadă de timp le conferă o ontologie naratologică și le transformă în niște personaje de hârtie, supuse unei zadarnice căutări de natură ontică.
Cuvinte-cheie: cogito, corp, limbaj (performativ), interpret, Shumona Sinha
Article history: Received 22 July 2022; Revised 06 January 2023; Accepted 23 February 2023; Available online 27 March 2023; Available print 31 March 2023.