CONVERTING NATIONALISM INTO SOCIALISM THROUGH FOLK MUSIC IN STALINIST ROMANIA
Loading...
Files
Date
Authors
Journal Title
Journal ISSN
Volume Title
Publisher
Babeș-Bolyai University / Cluj University Press
Abstract
Description
When a political change occurs, either in democratic or under authoritarian circumstances, the institutional dimension is the first that manifests the control exerted by the new power. We know that the socialist realism was imposed by politicians but in the end, it was created by the composers. Either convinced or not by the communist beliefs, they were faced with providing content for a doctrine that had clear contours and sharp direction, but with technical dimensions impossible to pinpoint. My intention is to shed light not on the politically active composers (whose works explicitly conveyed the propaganda messages of the regime), but rather on those that were trying to find a middle ground between the requirements of the socialist realism canon and their own ideals and aesthetic preferences. One of the most common solutions used by these composers, and one of the most polyvalent, was the appeal to folklore. It conveniently satisfied both the nationalism and the artistic aspirations of the interwar school of composition as well as the requirements of the communist present.
REZUMAT. DE LA NAȚIONALISM LA SOCIALISM ÎN ROMANIA STALINISTĂ, PRIN MUZICA FOLCLORICĂ. Atunci când are loc o schimbare politică, fie în condiții democratice, fie în condiții autoritare, dimensiunea instituțională este prima care manifestă controlul exercitat de noua putere. Știm că realismul socialist a fost impus de politicieni, dar, în cele din urmă, a fost creat de compozitori. Convinși sau nu de convingerile comuniste, aceștia au fost puși în situația de a da conținut unei doctrine cu contururi clare și direcție precisă, dar cu dimensiuni tehnice imposibil de precizat. Intenția mea este de a face lumină nu asupra compozitorilor activi politic (ale căror lucrări transmiteau în mod explicit mesajele propagandistice ale regimului), ci mai degrabă asupra celor care încercau să găsească o cale de mijloc între cerințele canonului realismului socialist și propriile idealuri și preferințe estetice. Una dintre cele mai frecvente soluții folosite de acești compozitori, și una dintre cele mai polivalente, a fost apelul la folclor. Acesta satisfăcea în mod convenabil atât naționalismul și aspirațiile artistice ale școlii interbelice de compoziție, cât și cerințele prezentului comunist.
Cuvinte cheie: naționalism, realism socialist, România stalinistă, model sovietic, UCMR