VIȘNIEC’S "HISTORY OF COMMUNISM": THE “PSYCHOPATHOLOGY” AND THE POLITICAL “TRAUMA” IN SOCIALIST HETEROTOPIES AND ATOPIES
Loading...
Files
Date
Authors
Journal Title
Journal ISSN
Volume Title
Publisher
Babeș-Bolyai University / Cluj University Press
Abstract
Description
Vișniec’s History of Communism: the “Psychopathology” and the Political “Trauma” in Socialist Heterotopies and Atopies.[1] This contribution is focused on the famous and interesting drama written by the playwright Matei Vișniec and especially on the peculiarities of the communist psychiatric clinics. By the means of anthropology, this contribution hopes to shed a light on the hidden movements that concerns the management of these institutions, and on how the patients/prisoners were able to resist to some of the most disturbing hardships that were common in that period and in those places. This analysis has been conducted scene by scene, and presents therefore some in depth personal observations, accompanied by studies of great solidity directly regarding the drama but also analysing the general situation (like, for instance, some essays of Michel Foucault and Erving Goffman) that allow a bird-eye observation of the anthropological dynamics on stage. The analysis may as well result in new ways of though on this pièce and maybe even in some interesting debates, although the drama itself is not so recent. The primary goal is to demonstrate how the primigenial vein of the Absurd, present in Vișniec, has become much more bounded to history itself, and to stress out the strong ethicality of the drama.
REZUMAT. Istoria comunismului lui Vișniec: „psihopatologia” și „trauma” politică în heterotopiile și atopiile socialiste. Această contribuție este axată pe celebra dramă scrisă de către dramaturgul Matei Vișniec și mai ales pe particularitățile clinicilor de psihiatrie comuniste. Prin intermediul antropologiei, articolul acesta speră să pună în lumină mișcările ascunse care privesc conducerea acestor instituții și asupra modului în care pacienții/deținuții au reușit să reziste la unele dintre cele mai tulburătoare greutăți care erau comune în acea perioadă și în acele locuri. Această analiză a fost realizată scenă după scenă și prezintă, prin urmare, câteva observații personale aprofundate, însoțite de studii importante care au legătură directă cu drama dar și de înțelepți care analizează situația generală (ca, de pildă, câteva eseuri de Michel Foucault și Erving Goffman) care permit actualizarea unui punct de vedere general despre dinamicele antropologice puse pe scena. Analiza poate duce, de asemenea, la noi modalități de discuție despre drama această și, poate, la unele dezbateri interesante, deși drama în sine nu este atât de recentă. Totuși, scopul principal al acestui articol este demonstrarea modului în care filonul primordial al Absurdului, prezent în Vișniec, a devenit mult mai legat de istoria însăși, iar scopul ulterior este de de a sublinia etica puternică a dramei.
Cuvinte-cheie: comunism, clinici psihiatrice, Pan-anopticon, alienare, rezistență mentală, limbă de lemn, pacienți anomici.
Article history: Received 27 January 2023; Revised 4 June 2023; Accepted 6 June 2023;Available online 23 June 2023; Available print 30 June 2023.